Vacanta cu peripetii

In drum spre scoala am observat tot, de la puricii de pe un caine la ciorile ce zburau deasupra noastra, de la cea mai mica samanta de papadie pana la frunza din varf a plopului cel mai mare.Am vazut tot ce se putea insa ceva mi-a scapat, faptul ca am ajuns la scoala.Am realizat cand am ajuns in fata vechii usi ruginite si indoite de la multele lovituri pe care le-a primit.Realizand unde sunt , am privit cu nostalgie scoala si aventurile au inceput sa imi vina in minte.Mi-am amintit prima zi de scoala aici, semestrul incepuse de 2 saptamani. Eu si sora mea am intrat cu emotie pe vechea usa de lemn, cu gauri.Dar emotia a disparut de indata ce toti colegii s-au ridicat , dupa ce ne-am prezentat, si au venit la noi.Au inceput sa ne puna tot felul de intrebari.Incet si cu calm eu si Karin am raspuns la toate.Dar a venit timpul sa ne gasim un loc in banca, din pacate erau toate ocupate.In acel moment se ridica 2 baieti.Unul era inalt si cu un par albastru inchis ca noapte, ochii lui erau la fel, dar ei aveau o anumita sclipira care te faceau sa ii privesti intruna.Acela era Kaito ,cel mai popular dintre toti, cel mai amuzant si cel unul dintre cei mai crazy oamenii!Celalalt era total diferit de el.Avea un par rosu ca focul , iar ochii lui verzi de smarald te faceau sa te pierzi complet in amintiri, zambetul lui era total perfect, razele soarelui ii faceau dintii atat de orbitori ca iti trebuia ochelari sa il privesti. Acesta era Karo, cel mai smecher dintre toti , se spunea ca avea mereu la el un pistol sau un cutit. Dar nu imi pasa asta, pe mine ma interesa de ce s-au ridicat.Oare au facut ceva??
-Stati aici!! Ca noi putem sta si in picioare, spune Kaito iesind din banca.
-Sau putem pleca, ca nu conteaza o ora asa de plictisitoate, zice Karo cascand si indreptandu-se spre usa.
-Hey!! Cum adica plictisitoare??a tipat amuzata profesoara de matematica. Ea era o femeie minunata.Cu parul de un maroniu deschis pe care razele il mangaiau incet si ferm, dandu-i o stralucire aparte.Ochii ei erau magnifici, ai fi zis ca avea lentile de avea un mov atat de pur in priviri.Parea atat de tanara, la prima vedere ziceai ca avea 19 ani , cand ea avea 25 de ani.Era una dintre cea mai de gasca profesoara din scoala.Nimeni nu o intrecea la distractie, dar cand era serioasa cu greu o mai faceai sa rada.Cand era nervoasa parca am fi avut intalnire cu diavolul in persoana.Pana la urma ne-am asezat in locul baietilor si ei au stat in spatele clasei, cum a sunat clopotelul oboist ei au si fugit din clasa.Dupa 2 minute s-au intors cu o banca nou nouta si au pusa pe randul de la fereastra , in spatele clasei.
-Tadam, spune Karo aratand spre banca.
-Uitati noua voatra banca, chiar in spatele nostru, spune zambind Kaito.
Noi ne asezam imediat ghiozdanul in banca, eu am luat locul de la fereastra. Acel minunat loc, unde atipeam in timpul orelor, statea de vorba cu Kaito toata ziua si priveam pe fereastra murdara si plina de zgarieturi.In minte mi-a venit si acel moment amuzant, din prima zi, cand am vrut sa ies in pauza si am scos usa din balamale , ramanand cu ea in mana.In acel moment a venit di diriginta noastra.Care era o femeie plina de viata, cu un par lung si mereu aranjat altfel.De o culoare la fel de frumoasa ca a celui mai zvelt trunchi de copac, un maroniu perfect.Ochii ei mari si caprui cu mica pupila neagra in mijloc te lasau fara cuvinte.Erau dea dreptul superbi!Purta costumul ei albastru ca cerul intr-o noapte calma de vara.Acela cu manusi albe ca norii, cu aspect de stewardesa.Ii venea perfect.Dupa ce am privit-o lung , ea a intrebat, incepand sa intre cine a facut asta.In acel moment toata clasa a aratat cu degetul inspre mine.In loc sa ma simt stanjenita am izbucnit in ras.Dar totul s-a rezolvat imediat, usa s-a reparat.Dar din toata amintirile pe care le am in aceasta scoala mi-a venit si primul meu sarut.Care tot aici s-a intamplat.A fost umed si dulce, in acel moment am simtit ca lumea s-a oprit in loc doar pentru mine si el, a carui nume nu vreau sa il pomenesc.Era un baiat deloc perfect, cu un ego urias , dar totusi il iubeam.Pana, in acea zi, cand…..A plecat din scoala fara sa imi zica nimic.Cand am aflat am fost devastata, tineam prea mult la el.Atunci am urcat pentru prima oara pe acoperisul scolii , m-am asezat jos , capul mi-a cazut in palme si lacrimile au inceput sa imi curga.In acel moment Karin a venit si ea si in acel moment lacrimile mi s-au oprit , nu o puteam lasa sa ma vada ca plang.Cand m-am uitat la ea, era mai serioasa ca niciodata, nu o mai vazusem niciodata asa.In ochii ca soarele se putea citi ura pe care o simtea pentru cel ce m-a lasat.Atunci s-a asezat langa mine, m-a luat in brate si lacrimile au inceput iar sa imi curga si nu m-ai puteam sa ma opresc.Am stat asa, fara sa zicem nimic timp de 10 minute.In aceea zi am fost mai apropiata ca niciodata de surioara mea.Toate aceste amintiri frumoasa si toate celelalte, o sa ramana in aceasta scoala pentru totdeauna.Acele clipe minunate s-au terminat, astazi va fi ultima zi cand mai pasesc aici.Azi se termina tot, toate acele clipe fantastice nu se vor mai repeta, ele vor ramane aici, impreuna cu sora mea si toti prietenii mei.Iar eu, eu voi pleca, undeva departe fara sa ma mai intorc.In acesta zi, totul ea sfarsit.Paradisul din spatele usii ruginite se sfarseste aici.
-Hey!! Surioara!! Ce ai patit??tipa la mine, zgaltaindu-ma Karin.
-Ce?? Ce s-a intamplat si ma rog de ce tipi la mine??ii zic pe un ton urat si uitandu-ma fix in ochii ei.
-Pai stai asa si te uiti la scoala de 5 minute.Hai sa intram.imi zice fugand spre usa si deschizand-o.
-Bine hai.ma indrept si eu spre usa si intru.
Cum mergeam pe scari ne-am intalnit cu cineva.Era un baiat cu un par scurt de culoare sangelui inchegat.Ai carui ochi erau asa de rosii ca a unui vampire.In mana avea un pachet de guma din care a scos una si a inceput s-o mestece.Era Zero, baiatul a carui buze se spunea ca au un gust asa de dulce ca nu puteai sa te saturi de ele.Din spatele lui a aparut sfios o fata, parul ei era vopsit in mov, acesta scotandu-i in evidenta ochii minunati si mov-albastru inchis.Era clar ca era mai mica ca noi si ca nu era din scoala.Era Keyko, cea mai buna prietena a mea si cea mai tare partenera de nebunii.
-What???!!! Ce cauti aici Keyko??tip eu nedumerita aratand cu degetele peste tot.
-Am venit sa-mi vad logodnicu!!imi spune Keyko sarutandu-l pe Zero.
-Cred ca ar cam trebui sa mergem in clasa, diriga a inceput sa faca urat ca voi ati intarziat,ne spune Zero oleaca speriat de diriga.
-Bine!! Pa Keyko!!!spune eu si Karin facandu-i cu mana lu Keyko.
Ajungem la etajul 2 si mergem la sala noastra, cea mai derapanata din scoala, cu geamu spart, usa plina de gauri, parchetul umflat si zgariat, peretii plini de graffuri si tabla mazgalita cu vopsea rosie si galbena.Nici bine nu intram in clasa ca diriga incepe sa tipe la noi.
-La ora asta se vine la scoala???Ati intarziat jumatate de ora.
-Mdaaaaa… si care ii faza??ii zic eu nepasatoare dirigintei luand loc in banca.
-Nu am terminat domnisoare.tipa diriga la mine.
-Ne pare rau domnisoare diriginta, stiti ce bine va sta in acest costum minunat??Va intinereste cu 10 ani, se linguseste si Karin pe langa diriga.
-Ohhhhhh multumes Karin.incepe sa zambeasca diriga.
Karin trece in banca si diriginta ne imparte carnetele, mai bolboroseste ceva si dupa plecam.Cand iesim din scoala eu ma opresc brus si incep sa plang.Langa mine era Karin, Kaito, Zero , Karo si Keyko ne astepta la poarta, dar incepu sa alerge spre noi cand ma vazu ca plang.Toti s-au oprit si m-au intrebat ce am.
-Trebuie sa va spun ceva important si trist baieti.le spun eu cu jumatate de glas.