Adevarul despre Sakura

Buna ! Sunt noua si asta e primul meu FanFic! Sper sa va placa si vreau sa-i dati niste sfaturi va rog

Capitolul I (partea I)
Undeva departe, intr-un sat numit Konoha, o fata de 13 ani sta sub umbra unui cires abia inflorit asteptandu-si coechipierii.Parul sau de culoare roz bombon era prins intr-un elastic cu o fundita neagra atasat de el. Ochii sa i verzi ca smaraldul, plini de dragoste si caldura, astazi erau mai tristi ca niciodata. Fata era merau zambareata si bine dispusa insa trecutul sau era unul intunecat si sumbru.
Fata se ridica usor, foarte ganditoare "Se pare ca am intarziat mai rau ca Kakashi sensei.Cred ca au plecat fara mine.Bine!"
-SAKURA-CHAN!!
Fata se intoare repede la auzul numelui sau, insa nu apuca sa vada cine este caci deodata in fata ei apare intr-un nor de fum un ninja mascat. Se pare ca facea parte din AMBU.
-Haruno Sakura! Hokage-sama te asteapta in biroul sau pentru o noua misiune! Daca nu vei fi acolo stii ce se v-a intampla!
Ma uit la el cu o oarecare ura in ochi , oo da desigur ce n-as da sa ne luptam aici si acum sa vedem daca iti vei mai permite as spui asta! L-as ca vezi tu! De ce naiba imi spun mie asta fii atent aici, asa ca ii spun:
-Bine, voi fi acolo! "De ce nu i-ai spus tot ce gandeai? Allo!! Ce esti tu, marioneta lor?!"
Agentul din AMBU aproba din cap si dispare tot intr-un nor de fum.
"Of Perfect nu-mi pot gaci colegii de echipa si acum trebuie sa plec intr-un solo" Fata a auzitun fosnet de dupa copaci. Se pare ca cineva o urmareste. Inima fatei incepe sa-i bata tare,iar sentimentul ca ceva rau se va intampla incepe sa o bantuie.Fata isi ia inima-n dinti sin incepe sa voreasca:
-C-Ci-Cine-i ac-olo? Cine-i colo?!
De dupa un copac iese un baiat de aceeasi arsta cu ea. Se pare ca era unul din coechipierii ei. Baiatul avea parul blond si ochii albastri ca cerul. Fata se linistisi si ofta lung.
-Oh buna Naruto! Ce s-a intamplat? Unde sunt ceilalti?
-A....pai...ai cam intarziat...si....
-Si..? Naruto vorbeste! Spuse fata, aproape uitand sa respire.
-Pai al 3-lea Hokage a spus ca v-a anula misiunea, pentru ca azi e si ziua ta...si....
-Mda,rozalia ofta usurata, bine.....atunci am plecat! Pa
Asta e tot ce mai pot spune. Trebuie sa incerc sa fiu indiferenta. Dau sa plec insa observ ca Naruto vrea sa-mi mai spuna ceva!
-Pa Sakura-chan! Si..La multi ani!
-Oh..m...multumesc Naruto!
-Spunele parintilor tai safaca o petrecere mare si sa nu uiti sa ma inviti! spuse acesta cu zambetul pe buze.
La auzul acestor cuvinte se intoarce repede. Se pare ca lacrimile au inceput sa-i cada din ochii ei. Baiatl observa ca fata isi stranse pumnul atat de tare incat unghiile ii strapunse pielea iar mici picaturi de sange incep sa cada pe pamant. Se pare ca atinsese in punct sensibil. In inima rozalinei se face comoda o durere cumplita. Abea reusea sa se tina pe picioare.
-Sakura.....
Fata isi sterge brusc lacrimile si se intoarce usor la el cu rambetul pe buze insa o lacrima o tradeaza. Se sterge usor si rosteste cu bucurie, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat
-Multumesc Naruto!
Baiatul se uita incremenit la ea si....

Asta e tot pt azi Astept critici

Partea a II-a
-Multumesc Naruto!
Baiatul se uita incremenit la ea. Se uita cu tristete in ochii ei. I ridicase usor palma rozeliei cu una din mainile sale si se uita acum cu vina la sangele care inca ii curgea. Inima baiatului batea din ce in ce mai tare. Se simtea vinovat de ceea ce facuse, chiar daca nu stia ce se intamplase. Fata nu mai putu sa se abtina si le daduse drumul lacrimilor sa iasa la lumina soarelui. Blondul nu mai suporta, cu mana care inca ii era libera s-a pus sa-i stearga lacrimile si cu o ultima putele, dintr-un gest nebunesc o trase pe fata spre el si o imbratisa. Era indragostit pana peste cap de ea. Se simteau atat de bine unul in compania altuia incat nici nu ar fi vrut sa rupa acea imbratisare. Fata suspina usor si ii amintise baiatului cu parul auriu ca trebuie sa plece. Isi lua ramas bun si plecase. Zburand din copac in copac se ruga sa apara cat mai repede ziua de maine. Fara sa isi dea seama ajunse deja in fata cladirii unde se afla si Hokagele. Intra in cladire si dadu buzna in incapera in care se afla bosorogul. Acesta se rasteste la rozalie si ii spune ca trebuie sa ceara permisiunea de a intra inainte de totate. "Da, da,da cu-i ii pasa!". Acesta se enerveaza si incepe sa-ii tina predica dar dupa jumatate de ora, Sakura ii spune ca a venit sa afle informatiile despre misiune nu despre cum sa-i respecte pe cei din jur.
- Vei lucra iar ca agent sub acoperie. Ii vei spiona pe cei de la Akastuki. Avand in vedere ca ei sunt foarte priceputi iti las un an la dispozitie sa te pregatesti.
"Poftim, Akatsuki?! Asta e nebun?! Cum naiba vrea sa ii spionez pe ei fara sa omor pe nimeni si fara sa-mi atac propriul sat?! Cred ca nu gandeste! Daca vroia sa scape de mine puteau sa-mi spuna nu sa ma trimita la o moarte sigura!Hm..." Imi iau la revedere si ie s afara din cladire gandidu-ma inca la misiune. Afara, se pare ca ma asteptau colegii de echipa. Continuand sa merg mai departe, ii salut pe fiecare in parte.
- Hei Kakashi-sensei, Naruto, Sasuke-kun, Orocimaru.
Fara sa bag de seama pe cine am salutat la sfarsit imi continui drumul. Kakashi se uitat la mine cu niste ochi mari si cascati, Naruto se uita in jurul lui si nu intelegea pe cine am mai salutat iar Sasuke nici nu ma bagase in seama. Dupa inca doi pasi m-am oprit speriata. Inima imi batea cu putere si eu abea respiram. "Stai, ce? Orocimaru?! Ce naiba cauta el aici?" El se uita la mine si incepe sa rada! "O...super cred ca am spus-o cu voce tare!" Deodata simt o durere apasatoare in suflet. Imi pun mana pe imima si strang tare din dinti. Batea atat de tare incat credeam ca imi iese din piept. Intr-o secunda cad jos pe panant. Orocimaru se dadu jos din copac si se indrepta spre mine cu pasi mari. Avea pe fata tiparit un ranjet cate speria pana si un urs. Cand ajunge in dreptul meu da sa ma apuce insa ceva il respinse. Ma trezesc ca o ceakra roz imi ivalue tot corpul. O durere insuportabila se afla in capul meu si abea ma mai puteam misca. Simt o mana calda pe umarul meu. Durerea a disparut in cateva clipe ca prin minune. Imi intorc privirea in spate si vad un chip ce mi se pare cunoscut. Era o fata cu parul lung si roscat iar ochii de culoare maro. Din spate ii ieseau doua aripi ca de inger insa negre. Era atat de frumoasa...

Daca nu-l citeste nimeni nu-l mai postez aici